Blog

Avem un vocabular terapeutic peste tot și tot mai puțin loc pentru terapia propriu-zisă. Pornind de la „formele fără fond” ale lui Maiorescu, despre pop psychology, persona și cum arată conținutul psihologic care are fond.

Furia urlă pe stradă și pe ecrane, iar în multe case tace. Despre rage bait, furia de la volan și furia care n-are voie să existe.

Note despre „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, la Teatrul Nottara, în regia lui Vlad Cristache Am ieșit duminică seara (4 octombrie) de la Teatrul Nottara cu o întrebare pe care o port, de fapt, de când lucrez cu oameni: dincolo de toate simptomele din DSM și ICD, cine decide ce e normal? Și, mai incomod: ce face normalitatea cu noi atunci când nu o mai chestionăm? Povestea o știm cu toții, fie din romanul lui Ken Kesey (1962), fie din adaptarea scenică a lui Dale Wasserman,

Prag de casă tradițională din zona Muscelului sec. XIX (Muzeul Golescu) În română, cuvântul ”prag” vine din slavonă — pragŭ — și e înrudit cu bulgărescul și sârbul prag, cu rusescul porog și cu albanezul prak. Interesant e că, în vechile dicționare, prag nu numea doar bucata de lemn de la baza ușii, ci și un loc unde o apă cade sau se învolburează brusc — un prag de râu, o cădere de apă, un vad periculos de trecut. Chiar și numele râului Prahova vine din aceeași rădăcină slav

People pleasing-ul nu e politețe dusă la extrem, ci o strategie de supraviețuire formată devreme. O privire din patru direcții: Alice Miller, Marion Woodman, modelul IFS al părților interioare și constelațiile sistemice.

Psihoterapia de grup creează un context diferit de psihoterapia individuală prin faptul că temele explorate de tine pot rezona și cu...

Cum lucrez eu? Ne întâlnim în mod regulat în cabinet unde abordăm temele noi sau continuăm subiectele de la ședința anterioară. O ședință...