Eu sunt eu și
sunt unic(ă)

Viata nu are semne de circulatie

Am fost intrebata cum este mai bine sa administrezi procesul de dezvoltare personala. Asa cum administrezi un proiect la job (cu obiective, deadline-uri, si eventual project manager), sau pe principiul ”vazand si facand”?

Procesul sau calea dezvoltarii personale incepe de cele mai multe ori cand nu te astepti sau cand nu constientizezi ca de fapt ai inceput sa-ti pui intrebari si sa cauti sensul lucrurilor din jurul tau. Poate incepe cu un workshop, un funshop sau un training la care te-ai dus din curiozitate, poate fi un mentor care-ti pune acele intrebari generatoare de alte intrebari, poate fi o carte sau un status pe Facebook. :)  Si, odata pornit pe acest drum, am o veste proasta, si buna: nu te mai poti intoarce! E o veste buna pentru ca dezvoltarea personala contribuie serios la atingerea acelei stari de fericire si implinire pe care o cautam cu totii. E o veste proasta pentru ca drumul e interesant, ca sa nu zic greu. Cum adica sa renunti la ego? Cum adica sa gasesti armonie si echilibru in orice situatie? Cum adica orice mi se intampla este spre binele meu suprem? Chiar daca aparent este un dezastru…?

E un drum al vietii care nu are semne de circulatie. Nu primesti mesaje vizuale de genul ”STOP” sau ”limita de viteza de 50 km la ora”, sau ”trecere [peste] pietoni”. Te trezesti in mijlocul uraganului, sau in ceata, la propriu, sau din cand in cand mai vezi o raza de soare si stii ca este cu adevarat drumul cel bun. Si asta pentru ca, indiferent in ce directie ai lua-o, calea dezvoltarii personale duce intotdeaua unde e nevoie. Doar ca, din cand in cand, poti face ocoluri mari daca nu primesti ghidajul potrivit: maestru, coach, ghid spiritual, mentor, oameni pe care nu-i cunosti dar care te inspira.

Prin urmare, ca sa raspund la intrebare, de fapt cred ca oricum e bine. Important e sa incepi si sa nu te astepti la niciun semn de circulatie. Si mai este important sa-ti gasesti modele si repere care sa iti usureze tranzitia si schimbarea.