Eu sunt eu și
sunt unic(ă)

Succes după succes

Când ai success, ce faci cu el? Te bucuri și apoi?

Acum 20 de ani la terminarea liceului am ales să fac facultatea de Limbi străine. Și, mai concret, am ales să merg la secția de Japoneză. Nu știam nicio boabă de japoneză, dar aveam mare încredere în capacitatea mea de învățare. La scurt timp mi-am dat seama că învățarea limbii japoneze este un proces mult mai greu decât m-am așteptat și am conștientizat că trebuie să ajung să stau măcar un an la ei acasă (o bursă, ceva), ca să am vreo șansă să fiu fluentă la sfârșitul facultății.

Așadar, fără să știu prea multe despre setarea de obiective :)  mi-am propus să fac tot ce pot să obțin o bursă în Japonia. Planificarea lăsa de dorit, resursele nu le evaluasem bine, prețurile nu prea le plăteam (trebuia să învăț cel puțin 4 ore pe zi, și nu eram totdeauna dispusă). Primul examen din anul II nu l-am luat. M-am îndârjit și am continuat. Visul de ”a ajunge cu bursă” era deja obsesie.

Anul III l-am petrecut în Japonia la Universitatea Kanazawa. Visul se împlinise. M-am bucurat, dar… Nimic nu făcea sens. Învățasem deja bine limba, mă bucuram de mediul acela, experiența era vastă și complexă într-o societate cu totul diferită. Un an a fost ok. Dar, când m-am întors acasă, nu mi-am mai găsit locul. Nu știam ce să fac. Nu-mi plăcea nimic. Nu voiam nimic. Eram puțin în derivă. Și nu pentru că mi-era dor de Japonia.

Ani mai târziu am realizat că obiectivul de a face studiul în Japonia reprezenta în mintea mea finalul. Nu visasem și nu-mi propusesem nimic mai departe. Un meta-obiectiv, cum spunem în coaching, transformând astfel obiectivul mic într-o etapă a unei povești de viață de succes, nu a unui singur succes sporadic.

Ai un succes, ce faci cu el? La ce contribuie el să ajungi mai mult și mai bine decât ești acum? Ce pas reprezintă el în care poveste a vieții tale? E bine să te bucuri, dar întreabă-te ”What’s next?”