Eu sunt eu și
sunt unic(ă)

Povestea picăturii

Este o poveste pe care o folosesc deseori când clientul are nevoie de metafore pentru a înțelege influența acțiunilor proprii asupra altora, când are nevoie să vadă cum, de fapt, e vorba de un întreg general din care facem cu toții parte.

”A fost odată ca niciodată un discipol care îl întreba pe maestrul său:
- Care este lucrul ce mă separă de adevăr ?
Maestrul îi spuse:
-Nu ești singurul care este separat de adevăr, mai sunt și alții. Îți voi spune douăsprezece povestioare care îți vor părea simple. Trebuie să meditezi asupra acestora tot timpul și chiar de ți se va părea că le-ai înțeles, nu te opri din a medita asupra lor până ce aceste simple povești vor căpăta proporții uriașe și până vor deveni din nou simple.

Prima poveste:
A fost odată ca niciodată o picătură într-un Ocean ce spunea că nu există Ocean. Tot astfel se întâmplă cu mulți oameni. Traiesc înlauntrul lui Dumnezeu și spun că nu există Dumnezeu.

A doua poveste:
“Vreau să fiu liberă” spuse picătura de apă din mijlocul Oceanului; și oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafață.
“Vreau să fiu liberă” spuse din nou picătura de apă și soarele auzindu-i glasul o aseză într-un nor.
“Vreau să fiu liberă” spuse picătura înca o dată și norul o eliberă iar aceasta căzu din nou în Ocean.

A treia poveste:
O picătura intelectuală este o picătura intelectuală, dar nu mai aparține Oceanului.

 

A patra poveste:
” Nici o picatură nu are nici o valoare” spuse picătura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:
” Fără nici o îndoială, există un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importantă decât oceanul”, spuse picatura din ocean.

A șasea poveste:
” Nu voi putea niciodată să ajung la Ocean” spuse picătura din Ocean.

A șaptea poveste:
” Oh, ce-mi pasă mie de Ocean ” spuse picătura din Ocean.

A opta poveste:
Era odată o picătura care-și regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului și nu știa nimic despre Ocean.

A noua poveste:
O picătura din Ocean chema toate celelalte picături să i se alăture pentru a se răscula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:
” Prin puterea cu care am fost investită” spuse picătura din Ocean, “prin puterea cu care am fost investită, de astăzi sunteți excluse din Ocean.”

A unsprezecea poveste:
” Tu te afli în mijlocul iubirii mele” îi spuse Oceanul picăturii de apă. Dar picătura nu auzi Oceanul pentru că era plină de iubire pentru altă picătură.

A doisprezecea poveste:
” Dacă aș putea cuprinde” gândi o picătură ” fiecare picătură cu dragostea mea atunci aș deveni Oceanul.”
Cum gândi aceasta, picătura începu să reverse dragostea sa asupra tuturor picăturilor, pe rând. Dar era o picătură care îi facuse un mare rău și deși era capabilă de o mare iubire, picătura nu putu să o ierte. Și pentru că nu putu să-și reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu să devină Oceanul.

Discipolul îl întrebă pe maestrul său:
- A existat vreodată o picătură care a devenit Oceanul?

Și maestrul îi spuse ultima sa poveste:
Era odată o picătură care căuta Pacea Oceanului, ce căuta Profunzimea Oceanului. Dorința îi era mare și puterea de iertare îi era mare și deodată Oceanul îi spuse:
” Tu și cu mine, noi suntem una.” Și Oceanul își deschise larg brațele și îmbrățișă picătura, și tot ce aparținea Oceanului deveni și al picăturii.
Ea se pătrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toată suprafața Oceanului și prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

“Află astfel, o ucenicule, că Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc și că-i primește în măreția sa pe cei ce o doresc cu adevarat.”
“Dar ce se va întâmpla dacă o astfel de picătura devine murdar?” întrebă discipolul.
Maestrul râse din toata inima: “O picătura nu poate deveni atât de murdară încât întregul ocean să nu o poată curăța.”